Jurnalul unui copil nenăscut

Săptămâna I

16 octombrie

Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Parinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.

Săptămâna a-II-a

23 octombrie

Unii susţin că eu nu sunt încă o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.

Săptămâna a-III-a

30 octombrie

Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa.Gândiţi-vă,peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care îl voi spune: MAMA.

Săptămâna a-IV-a

6 noiembrie

Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate tic tac, tic-tac pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Oare mami aude ticăitul inimii mele?

Săptămâna a-V-a

13 noiembrie

Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor îmbrăţişa pe tata.

Săptămâna a-VI-a

20 noiembrie

La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei. Voi putea ţine stiloul la şcoală şi voi putea să le împreunez la rugăciune.

Săptămâna a-VII-a

27 noiembrie

Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici, sub inima ei.Oh, cât de fericită trebuie să fie! Eşti fericită, mami?

Săptămâna a-VIII-a

4 decembrie

Mami şi tati probabil că se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Vreau să mă cheme Varvara, căci astăzi este ziua mea, înscrisă în calendarul creştin. Mă simt mare deja.

Săptămâna a-IX-a

11 decembrie

Îmi creşte părul. Este strălucitor, moale şi mătăsos. Mă întreb cum este oare părul mamei?

Săptămâna a-X-a

18 decembrie

Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum araţi mami?

Săptămâna a-XI-a

25 decembrie

Astăzi Pruncul Iisus a venit pe lume pentru ocrotirea şi mântuirea mea. Deşi nu m-am născut, El ştie de mine, căci mi-a dat suflet încă de la zămislire. Vreau să-I mulţumesc că vin pe lume şi să-L preamăresc toată viaţa mea.

Săptămâna a-XII-a

29 decembrie

Sf. 14000 de prunci ucişi din porunca lui Irod

Astăzi mama mea m-a ucis. Vai! Am murit nebotezată. Sufletul meu e acum într-un loc nefericit. Numai lacrimile tale, mămico, mă mai pot boteza! Fă ceva, măicuţă, pentru sufletul meu, dar şi pentru al tău. Nu mă lăsa aici! Mergi la un preot duhovnic şi spune-i ce s-a întâmplat şi el te va învăţa ce să faci.

Un mic sfat :

Trăieşti emoţii negative (tristeţe, vinovăţie) atunci când îţi aminteşti experienţa avortului, când vezi bebeluşi, femei însărcinate? ... când vezi copii care au vârsta pe care ar trebui să o aibă copilul tău? ...sau dacă este menţionat cuvântul avort? ... Te macină gânduri ciudate, coşmaruri? ...Te mustră conştiinţa? ... Ai vrea să uiţi!?... Când speri într-o iertare, într-o împacare în sufletul tău, încredinţează situaţia ta disperată lui Dumnezeu, prin duhovnic! Căci atunci când nu mai poţi îndrepta nimic şi răul făcut e gata să te chinuie, să te mistuie, să-ţi întunece zilele şi nopţile, vine Biserica să te mângâie şi te asigură că totul se poate ierta, că poţi fi din nou curat. Iată şansa pe care ne-o oferă Hristos prin Taina Spovedaniei, prin mâna Lui pe care o simţim deasupra capului nostru când auzim cuvintele: "...iar eu, nevrednicul preot, cu puterea ce-mi este dată te iert şi te dezleg de toate pacatele ...". Cine caută duhovnic, îl va găsi. Atunci va descoperi că e aşteptat cu iubire pentru a fi condus spre lumina lină a întâlnirii cu Dumnezeu.