Astăzi 27 septembrie pomenim pe unul din cei mai vestiți mitropoliți ai Țării Romanesti .
Vistierie de daruri, ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamântului românesc din îndepartata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a înmultit. Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut în evlavie și dreapta credința. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turceasca în care a cazut, tânarul Andrei îsi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzând cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu si limba româna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învatat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia. Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucuresti unde, dupa ce învata mestesugul tiparului în tipografia domneasca, se muta la mânastirea Snagov unde întemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita râvna, în migaloasa îndeletnicire, scotând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el însusi, în dife-rite limbi: româna, greaca, araba, georgiana. Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai întâi staret la mânastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Românesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândete sinecrutând nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora
le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme.
Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mânastirea Antim din
Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a
harazit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi si a înzestrat-o
cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost înfiintarea de
scoli pentru copiii celor saraci în care învatamântul era fara plata.
Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas
ales lucrarii dumnezeiesti, Sfântul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie
si fara de lene, ziua si noaptea si în tot ceasul, pentru folosul si spasenia
tuturor de obste, învatându-i si îndreptându-i pe toti cu frica lui Dumnezeu
pe calea cea dreapta". Podoaba a carturarilor si dulce graitor al întelepciunii
dumnezeiesti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adapat poporul
însetat de credinta prin cuvântul sau de învatatura, lasând Bisericii noastre
marele tezaur literar si teologic cuprins în Didahiile si predicile sale.
Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh
Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si
dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc". Osândit a fost cu
exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit
foarte, pâna la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele
Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunarii. Asa s-a savârsit de
moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Românesti, a
carui pomenire ramâne înscrisa pentru vesnicie în cartea Bisericii si neamului
românesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon,
episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.
Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care
au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat
în mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne
mântuiește pe noi. Amin.