Jurnalul unui copil nenăscut

Săptămâna I

16 octombrie

Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Parinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.

Săptămâna a-II-a

23 octombrie

Unii susţin că eu nu sunt încă o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.

Săptămâna a-III-a

30 octombrie

Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa.Gândiţi-vă,peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care îl voi spune: MAMA.

Săptămâna a-IV-a

6 noiembrie

Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate tic tac, tic-tac pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Oare mami aude ticăitul inimii mele?

Săptămâna a-V-a

13 noiembrie

Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor îmbrăţişa pe tata.

Săptămâna a-VI-a

20 noiembrie

La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei. Voi putea ţine stiloul la şcoală şi voi putea să le împreunez la rugăciune.

Săptămâna a-VII-a

27 noiembrie

Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici, sub inima ei.Oh, cât de fericită trebuie să fie! Eşti fericită, mami?

Săptămâna a-VIII-a

4 decembrie

Mami şi tati probabil că se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Vreau să mă cheme Varvara, căci astăzi este ziua mea, înscrisă în calendarul creştin. Mă simt mare deja.

Săptămâna a-IX-a

11 decembrie

Îmi creşte părul. Este strălucitor, moale şi mătăsos. Mă întreb cum este oare părul mamei?

Săptămâna a-X-a

18 decembrie

Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum araţi mami?

Săptămâna a-XI-a

25 decembrie

Astăzi Pruncul Iisus a venit pe lume pentru ocrotirea şi mântuirea mea. Deşi nu m-am născut, El ştie de mine, căci mi-a dat suflet încă de la zămislire. Vreau să-I mulţumesc că vin pe lume şi să-L preamăresc toată viaţa mea.

Săptămâna a-XII-a

29 decembrie

Sf. 14000 de prunci ucişi din porunca lui Irod

Astăzi mama mea m-a ucis. Vai! Am murit nebotezată. Sufletul meu e acum într-un loc nefericit. Numai lacrimile tale, mămico, mă mai pot boteza! Fă ceva, măicuţă, pentru sufletul meu, dar şi pentru al tău. Nu mă lăsa aici! Mergi la un preot duhovnic şi spune-i ce s-a întâmplat şi el te va învăţa ce să faci.

Un mic sfat :

Trăieşti emoţii negative (tristeţe, vinovăţie) atunci când îţi aminteşti experienţa avortului, când vezi bebeluşi, femei însărcinate? ... când vezi copii care au vârsta pe care ar trebui să o aibă copilul tău? ...sau dacă este menţionat cuvântul avort? ... Te macină gânduri ciudate, coşmaruri? ...Te mustră conştiinţa? ... Ai vrea să uiţi!?... Când speri într-o iertare, într-o împacare în sufletul tău, încredinţează situaţia ta disperată lui Dumnezeu, prin duhovnic! Căci atunci când nu mai poţi îndrepta nimic şi răul făcut e gata să te chinuie, să te mistuie, să-ţi întunece zilele şi nopţile, vine Biserica să te mângâie şi te asigură că totul se poate ierta, că poţi fi din nou curat. Iată şansa pe care ne-o oferă Hristos prin Taina Spovedaniei, prin mâna Lui pe care o simţim deasupra capului nostru când auzim cuvintele: "...iar eu, nevrednicul preot, cu puterea ce-mi este dată te iert şi te dezleg de toate pacatele ...". Cine caută duhovnic, îl va găsi. Atunci va descoperi că e aşteptat cu iubire pentru a fi condus spre lumina lină a întâlnirii cu Dumnezeu.

Pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românesti

Astăzi 27 septembrie pomenim pe unul din cei mai vestiți mitropoliți ai Țării Romanesti .
Vistierie de daruri, ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamântului românesc din îndepartata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a înmultit. Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut în evlavie și dreapta credința. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turceasca în care a cazut, tânarul Andrei îsi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzând cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu si limba româna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învatat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia. Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucuresti unde, dupa ce învata mestesugul tiparului în tipografia domneasca, se muta la mânastirea Snagov unde întemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita râvna, în migaloasa îndeletnicire, scotând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el însusi, în dife-rite limbi: româna, greaca, araba, georgiana. Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai întâi staret la mânastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Românesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândete si
necrutând nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora
le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme.
Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mânastirea Antim din
Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a
harazit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi si a înzestrat-o
cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost înfiintarea de
scoli pentru copiii celor saraci în care învatamântul era fara plata.
Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas
ales lucrarii dumnezeiesti, Sfântul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie
si fara de lene, ziua si noaptea si în tot ceasul, pentru folosul si spasenia
tuturor de obste, învatându-i si îndreptându-i pe toti cu frica lui Dumnezeu
pe calea cea dreapta". Podoaba a carturarilor si dulce graitor al întelepciunii
dumnezeiesti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adapat poporul
însetat de credinta prin cuvântul sau de învatatura, lasând Bisericii noastre
marele tezaur literar si teologic cuprins în Didahiile si predicile sale.
Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh
Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si
dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc". Osândit a fost cu
exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit
foarte, pâna la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele
Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunarii. Asa s-a savârsit de
moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Românesti, a
carui pomenire ramâne înscrisa pentru vesnicie în cartea Bisericii si neamului
românesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon,
episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care
au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat
în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne
mântuiește pe noi. Amin.

Rugăciune după sfârșitul lucrului

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea,

Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.

Te slăvesc și Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine,- și iarăși căzând înaintea Ta, îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri, ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea față de Tine și de aproapele meu.

Izbăvește-mă de tot răul și necazul.

Dăruiește-mi liniște.

Și mă învrednicește în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.